19-11-2026. A fost răpit în noiembrie 2022 și și-a pierdut cei trei fii și soția într-un atac al extremiștilor fulani. Datorită unei terapii pentru traume, a găsit vindecarea.

Pastorul Josiah (imagine) a parcurs un drum atât de lung, încât aproape nimeni nu-și poate imagina prin ce a trecut. Când l-am întâlnit, tocmai încheia o slujbă de comemorare pentru creștinii care fuseseră uciși în satul său în 2022. 22 de persoane dragi au fost îngropate într-o groapă comună.

Pe 22 noiembrie, luptători fulani extremiști au pătruns în sat și au tras asupra a tot ce mișca. Soția lui Josiah a fost ucisă în timpul atacului. Josiah, doi dintre fiii săi și fiica sa cea mare au fost luați prizonieri, împreună cu alți creștini din sat.

Au mers toată noaptea până în mijlocul pustietății, unde au fost ținuți legați non-stop, timp de două luni și jumătate. Era foarte frig. Abia aveau ce mânca, doar ceea ce le aruncau pe jos răpitorii lor, care îi tratau ca pe niște animale.

Împiedicați să se roage

La abuzurile fizice s-au adăugat umilințe psihice și spirituale.
Au forțat fetele tinere să învețe Coranul și i-au împiedicat pe creștini să se roage, chiar și atunci când își aplecau doar capul în semn de rugăciune. Printre prizonieri se aflau și musulmani, cărora li se permitea să se roage. Pentru aceasta, li se dezlegau chiar și legăturile. Creștinilor, însă, nu.

Plânsul, ca să elibereze durerea

Într-o zi, răpitorii i-au luat pe doi dintre fiii lui Josiah, Jonathan și Timothy, și i-au dus în satul lor natal, pentru a cere acolo o răscumpărare, în schimbul eliberării creștinilor răpiți.

Răscumpărarea a fost plătită, iar prizonierii au fost eliberați. Însă, pe drumul de întoarcere, răpitorii i-au executat pe Jonathan și Timothy. Întoarcerea acasă a fost, așadar, o nouă tortură pentru Josiah și fiica sa. Cu atât mai mult cu cât un alt fiu al lui Josiah, Rowland, a fost și el răpit și ucis.

Fiind prea traumatizați pentru a-și relua viața normală, pastorul Josiah și fiica sa, Salama, au fost trimiși într-un oraș vecin. Acolo au beneficiat de îngrijire posttraumatică din partea partenerilor organizației Porti Deschise.

La fel ca Iov, «aveam senzația că lumea din jurul meu se prăbușea. L-am întrebat pe Dumnezeu: ‹De ce?›»
Așa că Josiah își petrecea zile întregi, nefăcând altceva decât să plângă.
«Plânsul a devenit o parte din mine, pentru că plânsul ajută la eliberarea durerii.»
Pentru Josiah, plânsul este o parte normală și indispensabilă a procesului de doliu.

De la ură la iertare

A fost însoțit de Philippe*, un consilier spiritual, care l-a ajutat și să-și proceseze celelalte sentimente.

«Când am fost eliberat, viața mea era plină de furie și ură. Voiam să lupt împotriva răpitorilor și să mă răzbun. Ceea ce am învățat despre iertare m-a întărit și mi-a spulberat toate intențiile rele. Fără Dumnezeu, este aproape imposibil să ierți. Fără iubirea lui Dumnezeu și ajutorul Duhului Sfânt, nu poți ierta.»

Prin harul lui Dumnezeu, Josiah a reușit să ierte. Astăzi, el spune:
«Când îi văd pe fulani în satul meu, pot să vorbesc cu ei. Iar când văd luptători extremiști, mă rog ca Dumnezeu să-i ierte și să le deschidă ochii, căci diavolul este cel care îi stăpânește. Mă rog ca Dumnezeu să-i cheme la El și ca, într-o zi, ei înșiși să vestească Evanghelia.»

Între timp, Josiah l-a rugat pe pastorul Philippe să vină în satul său, pentru a-i ajuta pe ceilalți creștini, care au fost victime ale atacurilor, să-și depășească traumele, astfel încât întreaga comunitate să poată experimenta vindecarea și să trăiască în pace.