 |
10-09-2026. Creștinii yemeniți, care se află în închisoare, din cauza credinței lor, profită de perioada petrecută în detenție ca pe o ocazie de a vesti Evanghelia. O mărturie curajoasă și riscantă: să ne rugăm pentru protecție și statornicie.
Anul 2026 a început în Yemen cu un val puternic de represiune împotriva creștinilor, în special, în nordul țării. În acest context, peste 60 de credincioși au fost răpiți și închiși. Pentru Biserica din Yemen, aceasta a reprezentat o lovitură grea: mulți creștini au fost nevoiți să se ascundă, alții s-au văzut obligați să-și părăsească orașul și să se mute într-o altă provincie, pentru a căuta acolo adăpost. Telefoanele lor au rămas închise săptămâni întregi; unii chiar și-au distrus propriul telefon, pentru a nu putea fi localizați.
Cu toate acestea, partenerii noștri ne relatează că, în ciuda supravegherii și a amenințărilor ocazionale, mulți creștini s-au simțit și mai chemați să vestească Evanghelia în mijlocul acestui haos. În inimile lor, s-a aprins o nouă flacără, care i-a determinat să-și împărtășească credința cu mai multă hotărâre ca înainte, convinși că acesta a fost și că încă mai este un timp al recoltei.
Închisoarea: o ocazie unică de a da mărturie
Mahfouz* este un creștin yemenit care a ispășit o pedeapsă de trei ani de închisoare, din cauza credinței sale în Isus. El își amintește:
«M-am rugat ca eliberarea mea să fie amânată cu câteva ore, pentru că în acea zi trebuia să mă întâlnesc la ora 18:00 cu unul dintre deținuți și voiam să-i vestesc Vestea Bună, înainte de plecarea mea. Era poate singura lui ocazie de a auzi despre Hristos», povestește Mahfouz.
În spatele zidurilor închisorii, mulți frați închiși vestesc Evanghelia. Unii creștini din zonă se roagă cu credință ca cei 60 de credincioși, arestați în ianuarie, să devină 600.
Familiile afectate
Un deținut propovăduiește Evanghelia în blocul său de celule. Soția lui povestește: «Când am fost percheziționată la intrarea în închisoare, în timpul unei vizite, gardianul mi-a spus că soțul meu este faimos. Este cunoscut, pentru că este prietenos și grijuliu și vorbește mereu despre Isus. Spune deschis că este creștin.» Soția a fost surprinsă și s-a temut că gardianul îi va refuza accesul din această cauză. Cu toate acestea, el a zâmbit și a lăsat-o să intre.
Pentru alte soții, situația este mult mai dificilă. Ele trebuie să aibă grijă singure de copiii mici, atâta timp cât soțul lor – care, de obicei, este și principalul întreținător al familiei – este absent. Chinuită de dificultăți financiare, aceste femei trebuie să muncească, pentru a-și întreține copiii, a avea grijă de ei și a se ocupa de nenumăratele treburi casnice, încercând în același timp să obțină asistență juridică pentru soții lor, care sunt, în continuare, închiși pe nedrept.
Speranța libertății și incertitudinile
Multitudinea instituțiilor și prezența grupurilor extremiste fac aproape imposibilă, într-o țară fără un sistem juridic funcțional, desfășurarea corespunzătoare a activităților de ajutorare a creștinilor nevinovați care se află în închisoare, doar pentru că își practică credința.
În alte părți ale țării, unde restricțiile sunt mai puțin severe, au reînceput activitățile creștine clandestine, precum și micile adunări. Acolo, creștinii se adună, se roagă pentru frații și surorile lor în credință aflați în închisoare și, în același timp, își aprofundează relația cu Hristos.
«Chiar dacă auzim cuvinte descurajatoare precum: ‹Poate că nu vor mai ieși niciodată›, noi ne încredem în Domnul nostru și în promisiunile Sale. El este Judecătorul suprem și știm că vede totul», relatează Samar*, o creștină din zonă.
*Numele a fost schimbat din motive de siguranță