 |
09-10-2025. De 15 ani, regiunea montană din nordul Camerunului este marcată de violență și teamă din cauza atacurilor grupării Boko Haram. Cu toate acestea, pastorii Mamoud și Hamza continuă să răspundă chemării lui Dumnezeu.
În fiecare weekend, pastorii Mamoud și Hamza călătoresc în această zonă, care odinioară era casa lor. Această parte a nordului îndepărtat a fost atacată de atâtea ori, încât au luat decizia dificilă de a se muta, pentru a-și proteja familiile.
«Când Boko Haram a venit pentru prima dată, au strigat ‹Allahu Akbar› (‹Dumnezeu este mare›)», spune el. «Ei strigă această frază, de fiecare dată când atacă. Dacă te prind, îți dau mai întâi ocazia să te convertești la islam. Dacă refuzi, te ucid.»
«Am fugit în munți. Femeile și copiii s-au ascuns mai departe, iar noi, bărbații, am rămas în apropiere pentru a-i avertiza în caz de pericol. Așa am trăit timp de doi ani.»
Pastorul Hamza, un alt lider al comunității din regiune, își amintește ziua în care a fost aproape să fie ucis.
«Au atacat satul meu. Am fugit și m-am ascuns sub o stâncă mare, în timp ce ei trăgeau deasupra mea. Eram pe punctul de a strănuta, dar Dumnezeu m-a împiedicat – am știut că El m-a salvat.»
Astăzi, ambii pastori trăiesc într-un oraș din apropiere, în condiții sărace, dar sigure.
Nici o turmă fără păstor
În ciuda deciziei lor de a fugi, pastorul Mamoud și pastorul Hamza nu și-au abandonat comunitățile rămase în urmă.
Mulți dintre creștini nu aveau mijloacele necesare pentru a fugi sau nu îndrăzneau să-și lase în urmă proprietățile și câmpurile. Mulți și-au pierdut speranța.
«Ei spun: ‹Dacă extremiștii ne ucid, așa să fie. Dacă nu, e bine și așa›, explică Hamza. ‹Mă duc acolo și îi încurajez cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i pot lăsa singuri.›»
Pastorul Mamoud este de acord cu el:
«Ca pastor al lor, nu pot să trăiesc în siguranță aici și să-i uit. Chiar dacă ar mai rămâne un singur creștin, tot aș merge. Ei sunt oile mele – asta îmi dă motivația să merg.»
Riscul rămâne
Dar această hotărâre implică pericole reale. Atâta timp cât pastorii se află într-un sat, sunt expuși acelorași amenințări ca și cei care au rămas în urmă. Deplasarea în zona de conflict este extrem de periculoasă.
«Combatanții sapă gropi în drum pentru a ascunde mine», povestește Hamza. «Dacă calci pe o mină sau treci peste ea, aceasta explodează și mori.»
În fiecare weekend, familiile pastorilor așteaptă cu îngrijorare întoarcerea lor.
«Suntem foarte îngrijorați când pleacă. Ne rugăm neîncetat pentru întoarcerea lui în siguranță», spune Faida, soția pastorului Mamoud.
Întăriți de Cuvântul lui Dumnezeu – și de rugăciune
Porti Deschise sprijină pastorii și familiile lor în călătoriile lor săptămânale, pentru ca ei să poată aduce speranță și să urmeze chemarea lui Isus de a face ucenici (Matei 28).
«Continuăm să mergem acolo pentru că Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează și ne întărește», spune pastorul Hamza. «În Cuvântul lui Dumnezeu găsim și pacea pe care o putem împărtăși creștinilor care au rămas acolo. Ei au nevoie de aceste învățături.»
Așa cum Faida se roagă în fiecare săptămână pentru soțul ei, și noi, ca biserică globală, suntem invitați să ne rugăm pentru frații și surorile noastre persecutate, ca ei să poată continua să urmeze chemarea lui Dumnezeu, în ciuda tuturor pericolelor.