WWL

19-04-2016. Nu și-au revăzut fetele de doi ani. La Chibok, părinții păstrează o licărire de speranță în ciuda durerii lor. 

Au trecut deja doi ani. În 14 aprilie 2014 la ora 3 dimineața, extremiști ai grupului islamic Boko Haram au răpit 275 de liceene la Chibok. 47 dintre ele au putut să scape repede, dar încă nu știm nimic despre cele 228 rămase captive.

Cu fața suptă, Peter își amintește de ce a văzut când a ajuns la locul dramei cu un prieten: «Totul a ars. Au mai rămas câteva uniforme școlare împrăștiate. Atunci, am început să plâng.» Pastorul Ayuba, a cărui fiică Amina a fost răpită, adaugă: «Suntem în așteptare, vărsând lacrimi. Ce pot să fac, decât să-mi încredințez fiica în mâna Domnului și să nădăjduiesc în El? Ea este în mâna lui Dumnezeu.» 
 
Echipa Porți Deschise din loc este în contact regulat cu părinții. În plus de neliniștea datorită absenței fiicelor, ei suferă de foame, pentru că nesiguranța îi împiedică să lucreze pe câmp sau să meargă pe drum. În 2015, un ajutor post-traumatic adaptat special situației le-a fost propus. 50 de părinți au participat.    
 
Fiecare a putut să-și mărturisească suferințele și luptele celor care îi ascultau. Un colaborator raportează: «Acești tați și aceste mame au putut să transpună această durere în scris, depunând foaia la cruce. Apoi, foaia a fost arsă. Mulți sunt convinși că Dumnezeu a permis aceste circumstanțe pentru un scop și sunt acum în măsură să aibă din nou încredere în El.»    
  
Regina își împărtășește experiența: «Am ajuns să cred că Dumnezeu ne-a neglijat. Dar m-am întors la El, și în rugăciune i-am cerut iertare.»
 
Azi, ea prinde curaj din nou: «Cred cu tărie că nu suntem singuri în această bătălie. Rugăciunile creștinilor din lumea întreagă fac o diferență enormă în viețile noastre.»  

(Poză: Portretul fetelor din Chibok care au fost răpite)